Fascinația inexplicabilă pentru rău: o dilemă a umanității moderne
Într-o epocă marcată de progres tehnologic, libertate de circulație și prosperitate economică, Matei Vișniec atrage atenția asupra unui paradox tulburător: o fascinație crescândă pentru rău, dictatori și lipsa de libertate. Această observație, făcută în cadrul conferinței „Europa, Est – Vest: atât de aproape și atât de departe” de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ridică întrebări fundamentale despre natura umană și despre direcția în care se îndreaptă societatea contemporană.
Vișniec remarcă faptul că, în ciuda condițiilor favorabile de trai din prezent, există o atracție inexplicabilă față de puterea autoritară și de ideologiile care limitează libertatea. Această tendință este greu de înțeles prin prisma analizelor sociologice, psihologice sau filosofice tradiționale, ceea ce sugerează că răspunsurile ar putea fi mai complexe decât par la prima vedere.
Prosperitatea și contradicțiile umane
Scriitorul subliniază o contradicție evidentă: deși trăim într-o perioadă de pace și dezvoltare, în care libertatea de mișcare și progresul sunt evidente, există o tendință de a idealiza regimurile opresive. Vișniec evocă expresia „i s-a urât omului cu binele” pentru a descrie această atitudine, dar admite că este dificil de explicat de ce, în mijlocul prosperității, oamenii par să fie atrași de idei și figuri care contravin valorilor democratice.
El oferă exemple concrete din România, unde dezvoltarea economică este vizibilă prin construcțiile noi și infrastructura modernizată. Cu toate acestea, această prosperitate aparentă nu pare să fie suficientă pentru a elimina fascinația pentru regimurile autoritare, ceea ce ridică întrebări despre natura profundă a nemulțumirii umane.
Europa între apropiere și distanțare
În cadrul conferinței, Vișniec a explorat și relația complexă dintre Europa de Est și cea de Vest, subliniind că România se află într-o poziție paradoxală: atât de aproape, dar și atât de departe de valorile și standardele occidentale. Această dualitate este influențată de factori culturali și politici, care continuă să modeleze percepțiile și aspirațiile societății românești.
Prin prisma experiențelor personale, scriitorul a evidențiat modul în care istoria și cultura contribuie la această distanțare, dar și la apropierea de valorile europene. Totuși, fascinația pentru rău și dictatură rămâne un obstacol semnificativ în calea unei integrări mai profunde în spațiul occidental.
O provocare pentru înțelegerea umanității
Vișniec concluzionează că natura umană nu poate fi redusă la o „știință exactă” și că încercările de a explica acest fenomen prin concepte sociologice sau psihologice sunt adesea insuficiente. Această complexitate sugerează că răspunsurile trebuie căutate dincolo de paradigmele tradiționale, într-o explorare mai profundă a condiției umane.
Într-o lume în care libertatea și prosperitatea sunt mai accesibile ca niciodată, fascinația pentru rău rămâne un mister care provoacă atât gândirea critică, cât și valorile fundamentale ale societății moderne.
