Procedura de suspendare a președintelui: între inutilitate și spectacol politic
Într-un context politic marcat de tensiuni și strategii electorale, partidele extremiste din Parlamentul României, precum AUR, POT și SOS, au inițiat o procedură de suspendare a președintelui Klaus Iohannis. Deși au reușit să strângă numărul minim de semnături necesare pentru a declanșa acest proces, șansele de succes ale demersului sunt aproape inexistente. Lipsa sprijinului din partea USR și a altor partide pro-occidentale face ca această inițiativă să fie mai degrabă un exercițiu de imagine decât o acțiune cu rezultate concrete.
Un calcul politic fără miză reală
Conform Constituției României, suspendarea președintelui necesită votul majorității deputaților și senatorilor, adică 233 de voturi. În prezent, cele trei partide extremiste dispun de doar 162 de parlamentari, iar retragerea sprijinului din partea USR reduce și mai mult probabilitatea de a atinge pragul necesar. Emanuel Ungureanu, singurul parlamentar USR care semnase inițial pentru suspendare, și-a retras semnătura, invocând refuzul de a se asocia cu partidele extremiste.
Chiar dacă procedura ar avansa, timpul rămas până la alegerile prezidențiale din mai 2025 face ca acest demers să fie lipsit de relevanță practică. În cel mai optimist scenariu pentru inițiatori, referendumul pentru demitere ar putea avea loc abia în martie sau aprilie, cu doar câteva săptămâni înainte de finalul mandatului lui Klaus Iohannis.
Strategii electorale mascate
Inițiativa de suspendare pare să fie mai degrabă o încercare de a ocupa agenda publică și de a mobiliza un segment al electoratului nemulțumit. Liderii AUR, POT și SOS, alături de figuri precum Călin Georgescu, par să urmărească amplificarea nemulțumirilor sociale și menținerea unei stări de tensiune politică. Această strategie poate aduce beneficii electorale pe termen scurt, dar riscă să afecteze imaginea României pe plan internațional.
Precedentele istorice și lecțiile învățate
Procedura de suspendare a președintelui nu este o noutate în politica românească. În trecut, Traian Băsescu a fost suspendat de două ori, în 2007 și 2012, însă niciunul dintre referendumurile organizate nu a dus la demiterea sa. În 2007, 74% dintre votanți s-au opus suspendării, iar în 2012, referendumul nu a îndeplinit cvorumul necesar de prezență.
Aceste precedente arată că astfel de inițiative sunt adesea folosite ca instrumente politice, mai degrabă decât ca soluții reale la problemele de guvernare. În cazul actual, lipsa unei majorități parlamentare și apropierea alegerilor prezidențiale fac ca acest demers să fie perceput ca inutil și lipsit de substanță.
Implicații pentru stabilitatea politică
Un vot în Parlament pentru suspendarea președintelui, în condițiile actuale, ar transmite un semnal negativ partenerilor internaționali ai României. Situația politică din țară ar putea fi percepută ca instabilă și lipsită de coerență, afectând astfel credibilitatea pe plan extern. În plus, utilizarea unor astfel de proceduri pentru câștiguri electorale pe termen scurt riscă să submineze încrederea publicului în instituțiile democratice.
În concluzie, inițiativa de suspendare a președintelui Klaus Iohannis pare să fie mai degrabă un spectacol politic decât o acțiune cu șanse reale de succes. Cu toate acestea, impactul său asupra climatului politic și asupra percepției internaționale a României nu poate fi ignorat.
