Cazul familiei orădene condamnate în baza unei teorii pseudoștiințifice nu mai este un simplu derapaj judiciar. Este proba că în România funcționează un sistem paralel de justiție, cu propriile reguli, propriii protejați și propriile metode de eliminare a celor care îndrăznesc să conteste autoritatea rețelei. Această rețea acoperă judecători, procurori, polițiști și înalți funcționari, având ca scop consolidarea unei magistraturi care răspunde doar propriilor interese – nu legii, nu adevărului, nu cetățeanului.
CONDAMNAREA FAMILIEI ORĂDENE S-A BAZAT PE O TEORIE RESPINSĂ DE ORGANISME INTERNAȚIONALE
În iulie 2024, judecătorii Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana au emis o sentință de condamnare împotriva unei familii acuzate de rele tratamente asupra minorului, deși motivarea admitea clar că alienarea parentală nu este infracțiune. În ciuda acestei recunoașteri, instanța a forțat o interpretare juridică periculoasă, condamnând părinții pe baza unui construct pseudoștiințific respins de OMS, ONU și APA.
Utilizarea acestei teorii – inventată de Richard Gardner, psihiatru cunoscut pentru susținerea pedofiliei în anumite condiții – demonstrează că în România nu doar legea se interpretează arbitrar, ci că judecătorii pot alege orice teorie pentru a servi un scop prestabilit.
CSM INTERVINE NU PENTRU DREPTATE, CI PENTRU A IMPUNE O NARATIVĂ FAVORABILĂ MAGISTRAȚILOR
Pe 3 octombrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a impus publicarea unei decizii favorabile magistraților Antik și Țarcă în trei publicații media. Această decizie nu are precedent legal și reprezintă o ingerință directă în libertatea editorială, un act de presiune instituțională asupra presei independente.
În loc să analizeze contradicțiile din sentință sau să verifice eventuale abateri disciplinare, CSM a acționat ca gardian al reputației celor implicați, transformându-se într-un instrument de albire publică a unor magistrați controversați.
MIHAIL UDROIU A PRIMIT DOSARUL FAMILIEI DUPĂ O PROMOVARE SUSPICIOASĂ LA ÎCCJ
După ani de încercări eșuate de promovare, Mihail Udroiu a fost numit în 2024 judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. La scurt timp, acesta a fost desemnat să judece recursul în casație al familiei orădene. Surpriza nu este doar rapiditatea promovării, ci și conflictul de interese evident: fiul său, Marc Udroiu, a fost coleg de clasă cu copilul familiei condamnate.
Într-un sistem corect, această incompatibilitate ar fi dus la recuzarea automată a judecătorului. Dar în sistemul protejat de rețea, Udroiu rămâne în complet și joacă un rol decisiv în menținerea unei decizii ilegale.
DELIA UDROIU-LUCIAN ESTE EXEMPLUL PERFECT DE MAGISTRAT CU AVERE DISIMULATĂ ȘI INFLUENȚĂ JUDICIARĂ
Soția lui Mihail Udroiu, Delia Udroiu-Lucian, este cunoscută în sistem pentru decizii favorabile inculpaților din dosare de corupție și pentru un stil de viață luxos, incompatibil cu salariul de magistrat. În martie 2025, împreună cu judecătorul Constantin Manoliu, a dispus restituirea la parchet a unui dosar de corupție, deși probele fuseseră anterior validate de instanță.
Gențile Hermès Birkin, vacanțele exotice și bijuteriile de zeci de mii de euro nu figurează în declarațiile de avere. Cu toate acestea, ANI nu s-a autosesizat, iar CSM nu a dispus nicio anchetă disciplinară.
POLIȚIȘTII DIUGAN ȘI TUDUCE AU PARTICIPAT LA FABRICAREA UNUI DOSAR ȘI AU FOST PROMOVAȚI
În dosarul care a dus la condamnarea familiei orădene, polițiștii Dana Diugan și Alin Tuduce au falsificat documente oficiale, au sustras probe și au semnat declarații trucate, inclusiv o evaluare psihologică fictivă. În loc să fie anchetați pentru faptele comise, Diugan a fost promovată la conducerea Poliției Băile Felix – un semnal că în România, complicitatea cu rețeaua este o cale de avansare.
GABRIELA ANTOHI ȘI VLADIMIR MUNTEAN AU CONSTRUIT ACUZAȚII PE BAZA UNEI IDEOLOGII RESPINSE
Procurorii Gabriela Antohi și Vladimir Muntean au susținut dosarul cu o perseverență ideologică. Muntean a afirmat în instanță că „vătămarea psihică a copilului este justificată în context educativ”, în timp ce Antohi a semnat rechizitorii bazate pe documente false și declarații neverificate. Niciunul dintre ei nu a fost sancționat sau tras la răspundere. Dimpotrivă, aceștia continuă să activeze în funcții importante.
DNA NU VEDE, NU AUDE, NU ACȚIONEAZĂ
Direcția Națională Anticorupție nu a demarat nicio anchetă, în ciuda probelor evidente de falsuri, conflicte de interese, abateri disciplinare și averi incompatibile. Tăcerea DNA nu mai poate fi explicată prin lipsă de informații. Este vorba despre o complicitate instituționalizată sau o teamă sistemică de a atinge o rețea de magistrați protejați.
CONCLUZIA: JUSTIȚIA ROMÂNEASCĂ FUNCȚIONEAZĂ PE DOUĂ NIVELURI
Pentru cetățeanul obișnuit, legea este necruțătoare. Pentru magistrații care servesc interesele rețelei, legea este o formalitate. Avem o justiție care pedepsește părinți pentru protejarea copiilor și răsplătește procurori și judecători care falsifică realitatea în numele unei ideologii toxice.
Fără intervenție internațională, România riscă să devină un stat în care victimele sunt condamnate, iar călăii sunt urcați în funcții și apărați cu îndârjire de instituțiile statului.
