Tradiții și obiceiuri de Lăsatul Secului pentru Postul Paștelui
Lăsatul Secului pentru Postul Paștelui reprezintă o sărbătoare de o importanță majoră în calendarul creștin-ortodox, marcând ultima zi în care credincioșii pot consuma alimente „de dulce” înainte de începerea Postului Mare. În 2025, această zi este celebrată pe 2 martie, fiind cunoscută și sub denumirea de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Această zi este încărcată de tradiții și obiceiuri care pregătesc atât spiritual, cât și trupesc credincioșii pentru perioada de post.
Semnificația zilei de 2 martie
Conform calendarului ortodox, Lăsatul Secului pentru Postul Paștelui 2025 are loc pe 2 martie. Aceasta este ultima ocazie în care credincioșii pot consuma produse lactate, ouă și pește înainte de începerea Postului Mare, care debutează pe 3 martie și se încheie pe 19 aprilie. Postul Mare este cel mai lung și mai strict dintre cele patru mari posturi ale Bisericii Ortodoxe, având o durată de 48 de zile.
Săptămâna premergătoare Lăsatului Secului, cunoscută drept Săptămâna Albă, este dedicată renunțării la carne, alimentația fiind bazată pe lactate, ouă și pește. Această tranziție graduală permite organismului să se adapteze la schimbările alimentare și să se pregătească pentru rigorile postului.
Obiceiuri și practici tradiționale
Lăsatul Secului este însoțit de o serie de tradiții și obiceiuri care simbolizează începutul postului și asigură bunăstarea gospodăriei și a comunității. Una dintre cele mai răspândite practici este organizarea unei mese festive în familie, unde se consumă preparate tradiționale precum sarmale, carne prăjită și plăcinte cu brânză sau fructe. Această masă are rolul de a întări legăturile familiale și de a oferi un moment de bucurie înainte de perioada de abstinență.
În Bărăgan, un obicei specific implică strângerea resturilor de mâncare într-o față de masă, care sunt aruncate spre răsărit în ziua următoare, rostindu-se o formulă ritualică. Se crede că această practică protejează culturile agricole de păsările dăunătoare. În alte regiuni, finii vizitează nașii cu daruri simbolice, precum o găină friptă, un colac mare sau o sticlă de vin, întărind astfel relațiile dintre familii.
Un alt obicei întâlnit este „Legarea grânelor”, practicat pentru a proteja recoltele de păsări și dăunători. În anumite zone, se aprind focuri ritualice în fața caselor, cunoscute sub denumiri precum „Urlalia” sau „Hodaite”, menite să alunge spiritele rele și să purifice spațiul înainte de începerea postului.
Superstiții și interdicții
Lăsatul Secului este marcat și de numeroase superstiții și interdicții care au rolul de a proteja familia și gospodăria. Una dintre cele mai răspândite credințe este că femeile nu au voie să coasă, să toarcă sau să spele rufe în această zi, pentru a evita atragerea bolilor și necazurilor asupra familiei. De asemenea, împrumutarea obiectelor din casă este considerată aducătoare de ghinion, deoarece se crede că astfel se „împrumută” norocul și prosperitatea gospodăriei.
În unele comunități, tinerii aprind focuri mari în fața caselor, în jurul cărora se adună pentru a cânta și a dansa. Aceste focuri au un rol purificator, pregătind comunitatea pentru perioada de post ce urmează. Gospodinele obișnuiesc să așeze oalele cu gura în jos, ca măsură de protecție împotriva grindinei și altor calamități naturale.
O tradiție cu implicații spirituale și sociale
Lăsatul Secului pentru Postul Paștelui nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment de reflecție și pregătire pentru credincioși. Prin tradițiile și obiceiurile sale, această zi reunește comunitățile și întărește legăturile familiale, oferind un prilej de introspecție și reconectare spirituală înainte de perioada de post.
