Victima și Blamarea: O Realitate Distorsionată
Într-o societate în care violența împotriva femeilor este o problemă endemică, blamarea victimelor devine o practică alarmant de comună. Cazul Teodorei, o tânără ucisă brutal, a scos la iveală reacții șocante din partea publicului, care a început să caute vina în comportamentul ei, mai degrabă decât să condamne agresorul. Comentarii precum „și-a căutat-o” sau „dacă nu se încurca cu el, trăia și acum” reflectă o mentalitate toxică, care nu face decât să perpetueze un ciclu de violență și neînțelegere.
Un Al Doilea Abuz: Linșajul Online
Specialiștii în domeniul violenței domestice subliniază că reacțiile publice nu sunt doar simple opinii, ci un nou strat de abuz care se adaugă traumei inițiale. Andreea Bragă, expertă în politici publice, afirmă că aceste reacții contribuie la retraumatizarea victimelor, descurajându-le să ceară ajutor. Teama de judecată și de repercusiuni din partea agresorului devine un obstacol major în calea căutării sprijinului necesar.
Psihologia Blamării Victimelor
De ce aleg oamenii să judece victima în loc să condamne agresorul? Răspunsul se află adesea în mecanismele psihologice de apărare. Distanțarea de identitatea de victimă le oferă un sentiment de siguranță, iar judecarea victimei devine o modalitate de a evita confruntarea cu propria vulnerabilitate. Această dinamică este adânc înrădăcinată în cultura noastră, unde empatia este adesea eclipsată de critică.
Critica vs. Empatia: O Dilema Morală
Psihiatrul Ioana Silion subliniază că empatia necesită un consum de energie mai mare decât critica, iar în mediul online, bariera morală dispare complet. Oamenii se simt mai liberi să își exprime frustrările și nemulțumirile, adesea pe seama victimelor. Aceste atacuri nu sunt doar vorbe goale; ele amplifică anxietatea și frica victimelor, întărind ideea că ele sunt de vină pentru suferința lor.
Trauma Nerezolvată a Publicului
Mulți dintre cei care atacă victimele sunt, de fapt, indivizi care nu și-au procesat propriile suferințe. Iana Matei sugerează că aceste reacții sunt o formă de coping, prin care agresorii și susținătorii lor își justifică comportamentul. În loc să ofere sprijin, ei cer victimelor să fie „puternice”, perpetuând astfel un ciclu de abuz.
Profilul Agresorului din Online
Ioana Silion conturează profilul celor care își varsă ura pe internet, descriindu-i ca fiind persoane cu trăsături patologice, cum ar fi narcisismul și antisocialitatea. Aceștia atacă victimele tocmai pentru că știu că sunt vulnerabile și nu vor riposta. Această dinamică creează un mediu toxic, în care victimele devin ținte ușoare pentru agresiuni verbale.
Întrebarea Greșită a Societății
În loc să se concentreze pe comportamentul agresorului, societatea pune întrebări greșite, întorcându-se împotriva victimelor. Keren Rosner subliniază că întrebarea corectă ar trebui să fie despre responsabilitatea adultului care a atras o adolescentă într-o relație abuzivă. Această schimbare de paradigmă este esențială pentru a înțelege și a combate violența de gen.
Un Adevăr Incontestabil: Violența Nu Are Scuze
Experții sunt unanimi în privința unui aspect fundamental: nu există nicio circumstanță care să justifice violența. Orice act de agresiune, fie el fizic sau psihologic, trebuie condamnat fără ezitare. Este esențial ca societatea să își reevalueze atitudinile și să își asume responsabilitatea pentru a proteja victimele și a pedepsi agresorii.
