Protestele din penitenciare: un simptom al unei crize mai profunde?
Într-un context economic tensionat, angajații penitenciarelor din România au ieșit în stradă pentru a-și exprima nemulțumirea față de măsurile de austeritate impuse de controversata ordonanță „trenuleț”. Această decizie guvernamentală, care include tăieri salariale și înghețarea unor beneficii, a generat reacții vehemente din partea personalului din sistemul penitenciar, evidențiind probleme structurale și deficiențe cronice în gestionarea resurselor umane.
Impactul ordonanței „trenuleț” asupra angajaților
Principala nemulțumire a angajaților vizează pierderile salariale semnificative, estimate între 2.000 și 2.500 de lei lunar. În plus, măsurile includ eliminarea plății orelor suplimentare, a zilelor lucrate în weekend și sărbători legale, precum și înghețarea normei de hrană și a celei de echipament. Aceste decizii nu doar că afectează direct veniturile angajaților, dar creează și un climat de incertitudine și demotivare în rândul personalului.
La Penitenciarul Deva, deficitul de personal atinge aproape 20%, iar angajații sunt nevoiți să efectueze peste o mie de ore suplimentare lunar. În aceste condiții, blocarea angajărilor de la 1 ianuarie agravează o situație deja critică, punând sub semnul întrebării sustenabilitatea operațională a instituției.
Reacții și consecințe
Protestele spontane, precum cele de la penitenciarele Poarta Albă și Deva, reflectă o stare de exasperare generalizată. Angajații, inclusiv cei pensionați, au ieșit în stradă pentru a atrage atenția asupra condițiilor precare de muncă și a lipsei de respect față de drepturile lor. Refuzul de a mai efectua servicii neplătite este un semnal clar al tensiunilor acumulate.
Liviu Pătruț, președintele Sindicatului Independent „Vulturul” Deva, a subliniat că situația este agravată de lipsa concediilor de odihnă, cu peste 1.500 de zile restante, unele încă din 2022. În plus, introducerea unei coplăți la voucherele de vacanță și înghețarea beneficiilor financiare sporesc nemulțumirile.
Un sistem sub presiune
Deficitul de personal și condițiile de muncă precare sunt probleme recurente în sistemul penitenciar românesc. Într-un domeniu în care siguranța și eficiența operațională sunt esențiale, aceste deficiențe ridică întrebări serioase despre capacitatea guvernului de a gestiona resursele și de a asigura un mediu de lucru adecvat.
Angajații subliniază că, în ciuda dificultăților, activitatea nu poate fi suspendată. „Nu putem pune lacătul și să plecăm acasă”, a declarat un angajat, evidențiind natura esențială a muncii lor. Cu toate acestea, măsurile de austeritate par să ignore realitățile din teren, accentuând sentimentul de frustrare și abandon.
O criză de încredere
Declarațiile liderilor sindicali și ale angajaților indică o criză profundă de încredere între guvern și personalul din sistemul penitenciar. Bogdan Trăistaru, lider de sindicat, a descris ordonanța drept „o ordonanță a tăierii salariilor”, subliniind impactul negativ asupra atractivității profesiei și dificultățile în recrutarea de noi angajați.
Într-un sistem deja afectat de subfinanțare și lipsă de personal, aceste măsuri riscă să destabilizeze și mai mult funcționarea penitenciarelor, cu implicații grave asupra siguranței și eficienței acestora.
Întrebări fără răspuns
În fața acestor provocări, rămân întrebări esențiale: Cum poate fi asigurată sustenabilitatea unui sistem vital, în condițiile unor reduceri bugetare drastice? Care sunt soluțiile pentru a atrage și reține personal calificat într-un mediu de lucru din ce în ce mai dificil? Și, mai presus de toate, cum poate fi restabilită încrederea între guvern și angajați?
Protestele din penitenciare nu sunt doar o reacție la măsurile de austeritate, ci și un semnal de alarmă cu privire la starea generală a sistemului. În absența unor soluții concrete și sustenabile, riscurile pentru siguranța și funcționarea acestuia nu pot fi ignorate.
