Promovarea controversată a procurorului Emilian Eva: între abuzuri și ascensiune
Într-un episod care ridică întrebări serioase despre integritatea sistemului judiciar din România, procurorul Emilian Eva a fost promovat la Direcția Națională Anticorupție (DNA) în ciuda unui trecut marcat de abuzuri grave. Cazul său, documentat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), dezvăluie o serie de încălcări flagrante ale drepturilor omului, culminând cu internarea forțată a unei persoane sănătoase într-un spital de psihiatrie.
Un trecut întunecat: abuzurile din 2003
În februarie 2003, Victoria Lazariu a fost acuzată de instigare la mărturie falsă de către procurorul Emilian Eva, pe atunci activ la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași. Într-un act de o gravitate extremă, Eva a dispus reținerea acesteia în sediul Parchetului și, ulterior, internarea sa forțată la Spitalul Socola pentru o expertiză psihiatrică. Motivația procurorului, bazată pe presupuse „manifestări exagerate” și „violență în exprimare”, a fost considerată de CEDO drept arbitrară și lipsită de fundament medical.
Victoria Lazariu a fost ținută timp de nouă zile într-un mediu destinat pacienților cu boli psihice, fără a exista vreun aviz medical care să justifice această măsură. Abia după examinarea de către o comisie medicală, s-a concluzionat că aceasta nu prezenta nicio tulburare psihică, fiind externată imediat. Acest abuz a fost ulterior condamnat de CEDO, care a constatat încălcări multiple ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Ascensiunea unui procuror controversat
În ciuda acestor fapte, Emilian Eva a fost promovat la DNA în 2007, unde a preluat dosare de mare anvergură, inclusiv celebrul Dosar ICA. Promovarea sa ridică semne de întrebare cu privire la criteriile de selecție și la toleranța față de abuzurile de putere în cadrul instituțiilor statului. Documentele disponibile arată că autoritățile române erau pe deplin conștiente de acuzațiile grave care planau asupra lui Eva, dar acest lucru nu a împiedicat avansarea sa profesională.
CEDO a subliniat în hotărârea sa că lipsirea de libertate și internarea forțată a Victoriei Lazariu au fost măsuri arbitrare, luate fără respectarea procedurilor legale și fără avizul unui medic specialist. Mai mult, internarea nu a fost supusă niciunui control judecătoresc, ceea ce a amplificat gravitatea abuzului.
Implicarea statului și tăcerea instituțiilor
Deși cazul Lazariu a fost mediatizat și adus în atenția autorităților naționale, inclusiv a agentului României la CEDO, reacțiile instituțiilor au fost aproape inexistente. Plângerile depuse de victimă în instanțele din România nu au avut niciun rezultat, iar abuzurile comise de Emilian Eva au rămas nepedepsite la nivel național. Abia în 2014, la 11 ani de la incident, CEDO a condamnat România pentru încălcarea drepturilor omului în acest caz.
Hotărârea CEDO a evidențiat lipsa de responsabilitate a autorităților române, care nu au luat măsuri pentru a preveni sau sancționa astfel de abuzuri. În loc să fie tras la răspundere, Emilian Eva a continuat să avanseze în carieră, fiind desemnat să gestioneze dosare sensibile și de interes public major.
Un sistem judiciar sub semnul întrebării
Cazul Emilian Eva scoate la lumină problemele profunde ale sistemului judiciar din România, unde abuzurile de putere par să fie tolerate sau chiar recompensate. Promovarea sa la DNA, în ciuda trecutului său controversat, ridică întrebări despre criteriile de integritate și competență aplicate în selecția procurorilor pentru funcții de înaltă responsabilitate.
Faptul că un procuror acuzat de încălcări grave ale drepturilor omului a fost considerat potrivit pentru a gestiona dosare de corupție la nivel înalt este un semnal de alarmă pentru întreaga societate. Este esențial ca astfel de cazuri să fie investigate cu rigurozitate, iar cei responsabili să fie trași la răspundere, pentru a restabili încrederea publicului în justiție.
