Un kilogram de orez și o întrebare fundamentală pentru România
Într-o dimineață de vară, în căutarea unui kilogram de orez pentru sarmale, am dat peste o întrebare care m-a pus pe gânduri. Nu, nu este vorba despre o poveste de dragoste sau despre o rețetă secretă de sarmale. Este vorba despre o întrebare fundamentală pentru România, o întrebare care a apărut într-un context neașteptat, într-o băcănie țărănească din satul meu natal.
Magazinul alimentar: o fereastră către trecut
Magazinul alimentar, o băcănie țărănească dublată de o bodegă pentru bețivii satului, era locul unde am dat peste această întrebare. Înainte îi zicea „cooperativă”. Acum, mai mult n-are nume. Îi zice oricum, după limba și imaginația vorbitorului sau a mușteriului. Înăuntru, o ființă preocupată ștergea taraba de apă, de praf sau de făină căzută dintr-un pachet spart.
Memorii dintr-o clădire cu istorie
Clădirea în care se afla magazinul alimentar avea o istorie proprie. În trecut, a fost cămin cultural al comunei, adăpostind arhive cu registre mari și grele. În ele se odihneau morții și plecații din țară, eroii, divorțurile și pământurile și pădurile. În aceeași clădire, am dansat pentru prima oară. La baluri veneau cel mult 50-60 de fete și băieți, amatori de petrecere, din care numai jumătate dansau în fața mamelor de fete așezate cuminți pe margine.
Întâlnirea cu trecutul
În acea dimineață, am intrat în magazinul alimentar cu gândul la orezul pentru sarmale. În spatele tejghelei, o tânără cu o privire luminoasă m-a întâmpinat. „Bună ziua! Cu ce vă pot servi?”, m-a întrebat ea. „Orez aveți? Un kilogram și un litru de ulei!”, am răspuns eu. În acel moment, am realizat că întrebarea fundamentală pentru România nu era legată de orez sau de ulei, ci de trecutul nostru și de modul în care ne raportăm la el.
Sursa: Top Secret Craiova
