Parlamentarii Români: Spectatori în Propriul Teatru Politic
Într-o analiză recentă a activității parlamentare din România, se conturează un tablou alarmant: aproape o sută de parlamentari nu au luat cuvântul niciodată de la depunerea jurământului. Această situație ridică întrebări fundamentale despre rolul și responsabilitatea aleșilor în cadrul legislativului.
Un Parlament al Tăcerii
Din cei 330 de deputați, 72 au avut o singură intervenție, iar în rândul senatorilor, 25 nu au reușit să se exprime deloc. Această tăcere asurzitoare sugerează o desconectare profundă între reprezentanți și alegători, lăsând loc speculațiilor privind eficiența și angajamentul acestora față de funcțiile pe care le ocupă.
Partide și Tăcerea Aleșilor
Analizând distribuția tăcerii în funcție de partide, se observă că PSD, deși are cel mai mare număr de parlamentari, se confruntă cu o proporție semnificativă de aleși care nu au luat cuvântul. Aceasta ridică întrebări despre cultura politică din interiorul partidului și despre modul în care se încurajează sau descurajează participarea activă în dezbateri.
USR, pe de altă parte, se dovedește a fi partidul cu cea mai mare pondere de parlamentari „scumpi la vorbă”, inclusiv foști miniștri care, în ciuda experienței lor, nu reușesc să contribuie la discuțiile legislative. Această situație sugerează o problemă sistemică în care liderii nu își asumă responsabilitatea de a influența deciziile politice.
Impactul Tăcerii Asupra Deciziilor Politice
Faptul că 191 de parlamentari au luat cuvântul de trei ori sau mai puțin înseamnă că o mare parte din procesul decizional este lăsată în seama unui număr restrâns de aleși. Această dinamică poate conduce la o concentrare a puterii în mâinile câtorva, ceea ce contravine principiilor democratice fundamentale. Tăcerea nu este doar o absență de cuvânt, ci și o absență de responsabilitate și de implicare în problemele cetățenilor.
Consecințele pentru Electorat
Electoratul se află în fața unei dileme: cum poate să își exercite dreptul democratic de a alege, când cei aleși nu își îndeplinesc rolul de reprezentanți? Această situație poate duce la o scădere a încrederii în instituțiile statului și la o alienare a cetățenilor de procesul politic. Este esențial ca alegătorii să fie conștienți de aceste realități și să își reevalueze opțiunile în viitoarele alegeri.
Reflecții Finale
În concluzie, tăcerea parlamentară nu este doar o statistică, ci un semnal de alarmă pentru democrația românească. Este imperativ ca aleșii să își asume rolul de lideri activi și să contribuie la dezbaterile care modelează viitorul țării. Fără o implicare reală, Parlamentul riscă să devină un simplu decor, iar cetățenii, spectatorii unei piese de teatru fără finalitate.
Sursa: Antena 3
