Urșii din Bușteni: între nepăsarea autorităților și frica localnicilor
Orașul Bușteni, o stațiune montană din județul Prahova, se confruntă cu o problemă alarmantă: urșii flămânzi care ies pe străzi în fiecare noapte în căutare de hrană. Această situație, care persistă de ani de zile, a transformat viața localnicilor și a turiștilor într-un coșmar cotidian. În ciuda numeroaselor semnale de alarmă, autoritățile par să fie incapabile sau dezinteresate să gestioneze această criză.
Urșii sunt frecvent observați în apropierea blocurilor, în locuri de joacă pentru copii și chiar în zone intens circulate. Localnicii, nevoiți să-și adapteze programul zilnic în funcție de prezența animalelor, filmează adesea aceste scene de la balcoane, exprimându-și frustrarea pe rețelele sociale. În ciuda patrulelor de jandarmi și polițiști, metodele utilizate, precum sirenele sau petardele, nu mai au efect asupra animalelor, care s-au obișnuit cu prezența umană.
O criză amplificată de legislația ineficientă
Problema urșilor din Bușteni este doar o parte a unei crize mai ample care afectează întreaga țară. Potrivit datelor Ministerului Mediului, România găzduiește peste 8.000 de urși, dublu față de capacitatea optimă a habitatului natural. Această suprapopulare este rezultatul unei legislații adoptate în 2016, care a interzis vânătoarea urșilor bruni, ignorând avertismentele privind impactul pe termen lung.
În județele Prahova, Brașov, Covasna și Harghita, unde densitatea populației de urși este cea mai mare, numărul atacurilor și al incidentelor a crescut exponențial. În 2022, au fost raportate peste 2.000 de atacuri, cu pagube estimate la peste 7,3 milioane de lei. În ciuda acestor cifre alarmante, măsurile concrete întârzie să apară, iar localnicii continuă să trăiască sub amenințarea constantă a animalelor sălbatice.
Apeluri disperate pentru acțiuni concrete
Locuitorii din Bușteni cer insistent măsuri eficiente pentru a-și recâștiga siguranța. Frica de a întâlni un urs în drum spre casă sau de a-și lăsa copiii să se joace afară a devenit o parte integrantă a vieții lor. „Grija noastră zilnică este dacă ne mai întoarcem în siguranță acasă. Nu vrem minuni, doar măsuri concrete și aplicate!”, spune o localnică, exprimând o nemulțumire larg răspândită.
În septembrie 2024, ministrul Mediului, Mircea Fechet, a anunțat un plan de reducere a populației de urși prin eliminarea exemplarelor „problemă”. Cu toate acestea, implementarea acestor măsuri rămâne lentă și ineficientă, amplificând sentimentul de abandon resimțit de comunitățile afectate.
Un echilibru precar între conservare și siguranță
Problema urșilor din România ridică întrebări complexe despre echilibrul dintre conservarea biodiversității și protecția comunităților umane. Deși interzicerea vânătorii a avut ca scop protejarea speciei, lipsa unor politici de gestionare adecvată a dus la o criză ecologică și socială. În absența unor soluții integrate, care să includă atât măsuri de conservare, cât și de protecție a populației, situația riscă să escaladeze, cu consecințe grave pentru toate părțile implicate.
