Decizia Guvernului: 100.000 de lucrători străini pentru 2025
Guvernul României a aprobat un contingent de 100.000 de lucrători străini pentru anul 2025, o măsură care reflectă un deficit acut de forță de muncă pe piața locală. Această decizie, anunțată de purtătorul de cuvânt Mihai Constantin, vine ca răspuns la solicitările angajatorilor și la datele îngrijorătoare privind locurile de muncă vacante în sectoare esențiale.
Un deficit cronic de forță de muncă
Conform datelor Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în primele zece luni ale anului 2024 au fost declarate vacante peste 543.000 de locuri de muncă. Cele mai multe dintre acestea au fost în domenii precum curierat, manipulare de mărfuri, construcții și linii de asamblare. În acest context, contingentul aprobat pentru lucrătorii străini este văzut ca o soluție temporară pentru a acoperi golurile din piața muncii.
Excluderea cetățenilor UE și SEE
Este important de menționat că acest contingent nu include cetățeni ai Uniunii Europene, ai Spațiului Economic European sau ai Elveției. Decizia se concentrează exclusiv pe lucrătorii din afara acestor zone, menținând plafonul de 100.000 stabilit în ultimii trei ani. Totuși, experiența anilor trecuți arată că nu toate locurile aprobate sunt ocupate, ceea ce ridică întrebări despre eficiența acestei măsuri.
Statistici alarmante și soluții temporare
La finalul anului 2024, erau active peste 146.000 de contracte individuale de muncă pentru cetățeni din afara UE și SEE, dintre care aproape 94.000 erau noi. Aceste cifre subliniază o dependență tot mai mare de forța de muncă străină, în ciuda eforturilor de a stimula angajarea locală. Totuși, rămâne de văzut dacă această strategie va reuși să stabilizeze piața muncii pe termen lung.
O piață a muncii în criză
Decizia guvernului reflectă o criză structurală a pieței muncii din România, unde sectoare critice se confruntă cu un deficit de personal calificat. În timp ce măsura poate oferi o soluție pe termen scurt, întrebările legate de sustenabilitatea acestei politici și de impactul asupra economiei locale rămân fără răspuns. Este clar că problema necesită o abordare mai profundă și mai strategică.
