Programele anti-drog din școli: o regândire necesară?
Daniel David, ministrul Educației, a adus în discuție o problemă stringentă: eficiența programelor anti-drog din școli. Potrivit acestuia, prevenția, un element esențial în combaterea consumului de droguri, nu a fost gestionată de specialiști în domeniu. Psihologii, cei care ar trebui să joace un rol central în modificarea comportamentelor și atitudinilor, au fost marginalizați în favoarea altor profesioniști, precum medicii, care sunt mai degrabă implicați în tratarea consecințelor consumului.
Ministrul a subliniat că prevenția trebuie să fie realizată de experți în modificări cognitiv-comportamentale, iar acest aspect lipsește din strategiile actuale. În loc să se concentreze pe educație și consiliere, programele existente au fost implementate fără o direcție clară, ceea ce ridică întrebări serioase despre validitatea și impactul lor.
Colaborarea interministerială: o soluție sau o altă promisiune?
David a menționat necesitatea unei colaborări mai strânse între Ministerul Educației și alte instituții, precum Ministerul Afacerilor Interne. Deși această abordare pare logică, rămâne de văzut dacă va produce rezultate concrete. Exemplele anterioare, cum ar fi măsurile restrictive privind fast-food-urile în apropierea școlilor, au demonstrat că astfel de inițiative pot funcționa, dar sunt ele suficiente pentru a aborda o problemă atât de complexă?
În plus, ministrul a propus integrarea prevenției anti-drog într-o strategie națională mai amplă, axată pe promovarea unui stil de viață sănătos. Această idee, deși promițătoare, necesită o planificare riguroasă și resurse adecvate pentru a deveni o realitate.
Rolul psihologilor: o resursă neexploatată
Un punct central al declarațiilor lui David este nevoia de a implica psihologii în mod activ în prevenția consumului de droguri. Aceștia sunt specialiști în înțelegerea și modificarea comportamentelor, dar până acum au fost excluși din procesul de prevenție. În schimb, medicii, deși esențiali în tratarea dependenței, nu sunt cei mai potriviți pentru a aborda problema la nivel preventiv.
Acest dezechilibru în alocarea resurselor și competențelor ridică întrebări despre modul în care sunt concepute și implementate politicile publice în domeniul educației și sănătății. Este timpul ca decidenții să recunoască importanța expertizei psihologice și să o integreze în mod corespunzător în strategiile naționale.
Prevenția: între teorie și practică
Deși prevenția este adesea menționată ca o prioritate, implementarea sa lasă de dorit. Lipsa unei abordări coerente și a implicării specialiștilor relevanți a dus la programe ineficiente, care nu reușesc să răspundă nevoilor reale ale elevilor. În plus, absența unei strategii naționale bine definite face ca eforturile să fie fragmentate și lipsite de impact.
Este clar că prevenția nu poate fi tratată ca o simplă formalitate. Ea necesită o abordare integrată, bazată pe dovezi și adaptată contextului specific al fiecărei comunități școlare. Fără o astfel de schimbare, riscul este ca problema consumului de droguri să continue să afecteze generațiile viitoare.
Concluzii preliminare
Declarațiile ministrului Daniel David evidențiază deficiențele majore ale programelor anti-drog din școli și necesitatea unei regândiri fundamentale. Implicarea psihologilor, colaborarea interministerială și integrarea prevenției într-o strategie națională sunt pași esențiali, dar rămâne de văzut dacă aceste intenții vor fi transformate în acțiuni concrete. Într-un context în care consumul de droguri reprezintă o amenințare tot mai mare, timpul pentru schimbare este acum.
