Reactorul de fuziune nucleară: O promisiune îndepărtată sau o iluzie costisitoare?
Într-o lume în căutare disperată de soluții pentru criza energetică și schimbările climatice, reactorul de fuziune nucleară din sudul Franței, cel mai mare din lume, pare a fi o rază de speranță. Dar cât de realistă este această speranță? Și cât de departe suntem de a o realiza?
Un proiect internațional cu un calendar incert
Construit în cadrul Proiectului Internațional Energie de Fuziune (International Fusion Energy Project – ITER), reactorul este o structură impresionantă, alcătuită din 19 bobine masive care formează bucle în jurul mai multor magneți toroidali. Cu toate acestea, deși a fost finalizat, nu va deveni funcțional decât peste 15 ani, conform cercetătorilor implicați în proiect. Întârzierile în ceea ce privește proiectul ITER nu reprezintă pași în direcția cea bună, a comentat Pietro Barabaschi, director general al ITER.
Costuri impresionante și rezultate incerte
Costurile acestui reactor au fost la fel de impresionante ca și dimensiunile sale. Deși la început bugetul a fost fixat la 5 miliarde de dolari, reactorul urmând să fie pornit în 2020, multiplele întârzieri suferite de proiect au dus la umflarea costurilor, suma ajungând să depășească în prezent 22 de miliarde de dolari, cu o rezervă de 5 miliarde de dolari pentru alte cheltuieli neprevăzute până la darea în funcționare.
Reproducerea procesului de fuziune nucleară: o provocare de proporții cosmice
Oamenii de știință încearcă să reproducă procesul de fuziune nucleară – procesul care se desfășoară în interiorul stelelor – de peste 70 de ani. Prin fuziunea atomilor de hidrogen pentru a obține heliu, în condiții de presiune și temperatură extrem de ridicate, stelele transformă materia în lumină și căldură, generând uriașe cantități de energie fără a produce gaze cu efect de seră și nici deșeuri radioactive. Însă replicarea condițiilor din nucleele stelare nu este deloc ușoară.
Probleme tehnice majore și soluții incerte
Una dintre principalele probleme este controlul plasmei care este suficient de fierbinte pentru a genera procesul de fuziune. Reactoarele de fuziune necesită temperaturi foarte ridicate pentru că sunt nevoite să funcționeze în condiții de presiune mult mai scăzută decât cea din nucleele stelare. Încălzirea plasmei până la temperaturi extrem de mari este un proces relativ mai ușor, dar găsirea unei modalități pentru a o restricționa, astfel încât să nu topească întregul reactor, este foarte complicată din punct de vedere tehnic.
În concluzie, reactorul de fuziune nucleară reprezintă o promisiune îndepărtată, cu multe obstacole tehnice și financiare de depășit. În ciuda acestor provocări, omenirea trebuie să continue să caute soluții pentru criza energetică și schimbările climatice, fie că acestea vin din fuziunea nucleară sau din alte surse de energie regenerabilă.
Sursa: Antena 3
