Promisiuni faraonice sau simple fantezii politice?
Declarațiile recente ale lui Călin Georgescu, fost candidat la alegerile prezidențiale, au stârnit un val de scepticism și controverse. Ideea unui tunel subacvatic care să lege Marea Neagră de Marea Caspică, oferind astfel României o graniță la Caspică, pare mai degrabă desprinsă dintr-un scenariu science-fiction decât dintr-un plan realist de infrastructură. Într-un interviu recent, Georgescu a detaliat acest proiect colosal, dar întrebările legate de fezabilitatea, utilitatea și costurile sale rămân fără răspunsuri clare.
Un proiect colosal fără fundament concret
Construcția unui astfel de tunel ar implica resurse financiare și logistice uriașe, estimările indicând costuri de miliarde de dolari. În plus, ar necesita o modificare dramatică a geografiei regiunii, traversând nu doar Marea Neagră, ci și teritoriile Georgiei și Azerbaidjanului. Este greu de imaginat cum ar putea România să obțină acordul acestor state pentru un proiect de asemenea amploare, mai ales în contextul geopolitic actual.
Din punct de vedere tehnic, realizarea unui tunel subacvatic și subteran care să străbată Munții Caucaz, cu vârfuri de peste 5.000 de metri, pare aproape imposibilă. În plus, ar trebui să se țină cont de impactul asupra localităților și orașelor aflate pe traseu, inclusiv capitala georgiană Tbilisi. Toate acestea ridică întrebări serioase despre realismul și scopul acestui proiect.
Comerț, geopolitică sau pură fantezie?
Georgescu susține că acest tunel ar aduce beneficii economice și ar rezolva probleme geopolitice, cum ar fi disputa SUA-China legată de echipamentele Huawei. Totuși, nu este clar cum un astfel de proiect ar influența relațiile internaționale sau ar aduce avantaje economice României. Mai mult, țările cu ieșire la Marea Caspică, precum Rusia, Kazahstan sau Iran, sunt deja în sfera de influență a marilor puteri rivale ale SUA, ceea ce face ca acest proiect să pară mai degrabă o utopie decât o soluție practică.
Precedente istorice și comparații relevante
De-a lungul istoriei, au existat proiecte similare, cum ar fi Canalul Eurasia propus de regimul sovietic în anii ’30. Acesta a fost abandonat din cauza dificultăților tehnice și a costurilor ridicate. Chiar și proiecte mai mici, precum Eurotunelul dintre Franța și Marea Britanie, au întâmpinat depășiri masive de buget și au necesitat decenii de planificare și execuție. Comparativ, tunelul propus de Georgescu, cu o lungime de peste 2.000 de kilometri, ar fi de o complexitate incomparabil mai mare.
Un vis imposibil sau o strategie politică?
În absența unor detalii clare despre finanțare, parteneriate internaționale sau beneficii concrete, proiectul lui Călin Georgescu pare mai degrabă o încercare de a atrage atenția publicului decât o inițiativă viabilă. Într-un context politic dominat de promisiuni populiste, astfel de idei grandioase riscă să devină simple exerciții de imagine, fără un impact real asupra dezvoltării țării.
