„Suportiv” – Un intrus lingvistic sau o necesitate a limbii române?
Într-o lume în care limbile se intersectează și se influențează reciproc, termeni noi apar în vocabularul nostru cotidian. Un astfel de exemplu este adjectivul „suportiv”, un cuvânt importat direct din engleză, care a început să fie folosit în limba română în ultimii ani. Dar este acest cuvânt o necesitate sau doar un rezultat al globalizării lingvistice?
Originea și utilizarea cuvântului „suportiv”
Adjectivul „suportiv” nu a apărut din senin în limba română. Acesta este un derivat al substantivului „suport”, care a fost preluat din engleză cu sensul de sprijin sau ajutor. În ultimii cinci ani, cuvântul „suportiv” a început să fie folosit în discursul public și pe internet, semn că acesta a fost adoptat de vorbitorii de limba română.
„Suportiv” în discursul oficial
Un exemplu recent de utilizare a cuvântului „suportiv” în discursul oficial este proiectul „Școli sigure și suportive” lansat de Ministerul Educației, în colaborare cu UNICEF și Comisia Europeană. În acest context, „suportiv” este folosit pentru a descrie un mediu de învățare care încurajează și sprijină dezvoltarea elevilor. Dar este această utilizare a cuvântului „suportiv” adecvată în limba română?
„Suportiv” – o traducere forțată?
În engleză, „supportive” este un adjectiv care descrie calitatea de a oferi sprijin sau simpatie. În română, însă, utilizarea cuvântului „suportiv” cu acest sens poate părea forțată. În locul acestuia, am putea folosi expresii mai lungi sau mai complexe, care descriu mai bine această calitate. De exemplu, în loc de „o familie suportivă”, am putea spune „o familie care te susține și te încurajează”. În loc de „o relație suportivă”, am putea spune „o relație în care cei doi sau mai mulți se susțin unii pe ceilalți”.
„Suportiv” – un cuvânt eficient?
Deși utilizarea cuvântului „suportiv” în limba română poate părea nepotrivită, acesta are un avantaj major: eficiența. „Suportiv” este un cuvânt scurt, care poate înlocui structuri mai lungi sau mai complexe. În plus, acesta este deja inclus în cea mai recentă ediție a Dicționarului Ortografic, semn că a fost acceptat de comunitatea lingvistică.
Concluzie
În concluzie, cuvântul „suportiv” este un exemplu de cum limbile se influențează reciproc într-o lume globalizată. Deși utilizarea acestuia în limba română poate părea forțată, acesta poate fi un instrument eficient de comunicare. În final, este vorbitorul de limbă care decide dacă un cuvânt nou este o necesitate sau doar un intrus lingvistic.
Sursa: Antena 3