Infrastructura rutieră din România: între progres și stagnare
România a adăugat 140 de kilometri de autostradă în 2024, o realizare care, deși notabilă, rămâne insuficientă în contextul unei rețele rutiere profund dezechilibrate. Conform datelor Institutului Național de Statistică, doar 6,3% din drumurile naționale sunt autostrăzi, în timp ce aproape un sfert din drumurile publice sunt încă acoperite cu piatră și pământ. Această realitate ridică întrebări serioase despre prioritățile și strategiile de dezvoltare ale infrastructurii rutiere din țară.
O rețea rutieră fragmentată și ineficientă
Dintr-un total de 86.847 kilometri de drumuri publice, doar 51,5% sunt modernizate, iar dintre acestea, un sfert au durata de serviciu depășită. În același timp, 23,7% din drumuri au îmbrăcăminți ușoare rutiere, iar 24,8% sunt drumuri pietruite sau de pământ. Aceste cifre evidențiază o infrastructură care nu doar că este insuficientă, dar și inadecvată pentru nevoile economice și sociale ale unei țări membre a Uniunii Europene.
Autostrăzile: un lux inaccesibil?
Din cei 17.994 kilometri de drumuri naționale, doar 1.137 kilometri sunt autostrăzi, iar 121 kilometri sunt drumuri expres. În plus, doar 12,9% din drumurile naționale au patru benzi, ceea ce limitează considerabil capacitatea de trafic și siguranța rutieră. Această situație contrastează puternic cu standardele europene și ridică semne de întrebare cu privire la eficiența alocării resurselor și la viziunea pe termen lung a autorităților.
Drumurile județene și comunale: o problemă ignorată?
Drumurile județene, care reprezintă 40,4% din rețeaua totală, sunt modernizate în proporție de 52,7%, în timp ce drumurile comunale, ce constituie 38,9% din rețea, sunt pietruite în proporție de 33,3%. Aceste statistici subliniază o neglijare cronică a infrastructurii rurale, care afectează direct accesul la servicii și oportunități economice pentru comunitățile locale.
Transportul feroviar: o alternativă subdezvoltată
La finalul anului 2024, lungimea liniilor de cale ferată de folosință publică era de 10.611 kilometri, dintre care 99,1% aveau ecartament normal. Cu toate acestea, densitatea liniilor feroviare rămâne scăzută în multe regiuni, ceea ce limitează potențialul transportului feroviar ca alternativă viabilă la rețeaua rutieră deficitară.
O viziune fragmentată pentru viitor
În ciuda progreselor punctuale, infrastructura rutieră și feroviară din România continuă să reflecte o lipsă de coerență și de prioritizare strategică. Dezechilibrele evidente între regiunile țării și între tipurile de drumuri sugerează necesitatea unei abordări mai riguroase și mai bine coordonate pentru a transforma infrastructura într-un motor real de dezvoltare economică și socială.
