Controlul cu drone la frontiere: o soluție sau o iluzie?
După aderarea României la spațiul Schengen, utilizarea dronelor pentru supravegherea frontierelor cu Ungaria și Bulgaria a devenit o practică frecventă. Aproape 200.000 de verificări au fost efectuate în primele două luni, conform datelor oficiale. Această tehnologie avansată este prezentată ca un instrument esențial în combaterea infracționalității transfrontaliere, dar cât de eficientă este cu adevărat?
Tehnologia versus realitatea infracționalității
Dronele, alături de alte echipamente fixe și mobile, sunt utilizate pentru a monitoriza zonele de frontieră și pentru a identifica posibile activități ilegale. Totuși, eficiența acestor dispozitive ridică întrebări. În perioada analizată, au fost identificate doar 9.470 de semnalări privind bunuri furate, persoane căutate sau alte situații de interes. Într-un context în care resursele sunt limitate, este justificată această investiție masivă în tehnologie?
Patrule mixte și controale inopinate: un model sustenabil?
Poliția de Frontieră a implementat patrule mixte și controale nesistematice, desfășurate pe o rază de până la 30 de kilometri în interiorul țării. Aceste acțiuni, de tip „BLITZ” sau „GREEN PASS”, au vizat verificarea documentelor de călătorie și a condițiilor de transport. Cu toate acestea, rezultatele obținute, precum confiscarea a 1.380.000 de țigarete sau identificarea a șase autovehicule furate, par modeste în raport cu amploarea eforturilor depuse.
Schimbul de informații: o soluție subutilizată?
Acțiunile comune cu autoritățile din Ungaria și Bulgaria, bazate pe schimbul de informații, sunt menționate ca un factor cheie în prevenirea infracționalității. Totuși, lipsa unor detalii concrete despre impactul acestor colaborări ridică semne de întrebare. Este acest schimb de informații suficient de bine coordonat pentru a face față provocărilor transfrontaliere?
Costurile ascunse ale supravegherii tehnologice
Deși utilizarea dronelor și a altor tehnologii avansate este promovată ca o soluție modernă, costurile asociate cu achiziția, întreținerea și operarea acestora rămân neclare. Într-un context economic dificil, este imperativ să evaluăm dacă aceste investiții aduc beneficii proporționale cu cheltuielile implicate.
Un pas înainte sau o strategie insuficientă?
În timp ce aderarea la spațiul Schengen a impus noi standarde de securitate, metodele utilizate pentru a le atinge par să fie mai degrabă reactive decât proactive. Supravegherea cu drone și controalele inopinate pot oferi rezultate pe termen scurt, dar nu abordează cauzele profunde ale infracționalității transfrontaliere. Este nevoie de o strategie mai cuprinzătoare, care să includă atât măsuri preventive, cât și o mai bună utilizare a resurselor disponibile.
