Violența domestică: o criză ignorată în România
În România, violența domestică a devenit o problemă endemică, cu statistici alarmante care reflectă o realitate sumbră. În primele cinci luni ale anului 2025, 32 de femei au fost ucise, iar poliția a intervenit în aproape 50.000 de cazuri de violență domestică. Aceste cifre nu sunt doar statistici; ele reprezintă vieți curmate, familii distruse și o societate care pare să ignore semnalele de alarmă.
Un calcul simplu, o realitate cruntă
Un calcul simplu arată că, în România, o femeie este bătută la fiecare patru minute. Această statistică îngrijorătoare subliniază amploarea fenomenului, care afectează în mod disproporționat femeile din mediul rural. Peste jumătate dintre cazurile raportate au loc în aceste zone, unde accesul la resurse și sprijin este adesea limitat.
Comparativ cu alte state europene
Datele Eurostat arată că violența împotriva femeilor în România este mai frecventă decât în alte state membre ale Uniunii Europene. Această realitate sugerează nu doar o problemă socială, ci și o criză sistemică care necesită intervenții urgente și eficiente din partea autorităților. Violența în cuplu nu cunoaște limite sociale, afectând femei din toate mediile, indiferent de educație sau statut economic.
Intervenții insuficiente și ordine de protecție
În primele cinci luni ale anului, polițiștii au emis 4.670 de ordine de protecție provizorii, dintre care 1.783 au fost transformate în ordine de protecție definitive de către instanțe. Cu toate acestea, numărul mare de ordine de protecție nerespectate ridică întrebări serioase cu privire la eficiența sistemului judiciar și la protecția reală a victimelor. De asemenea, IGPR a raportat 2.114 infracțiuni legate de nerespectarea acestor ordine, ceea ce sugerează o lacună gravă în aplicarea legii.
Tragedii care ar fi putut fi evitate
Tragedia Teodorei Marcu, o tânără mamă însărcinată ucisă de fostul partener, este un exemplu cutremurător al eșecului sistemului de protecție. Deși a solicitat ajutorul autorităților de mai multe ori, plângerile sale au fost ignorate, iar ordinul de protecție a fost respins. Aceasta nu este o poveste singulară; multe alte femei se confruntă cu aceeași soartă, fiind nevoite să se întoarcă în brațele agresorilor din lipsă de sprijin adecvat.
Apeluri la acțiune și responsabilitate
În fața acestor realități, apelurile la acțiune din partea autorităților devin din ce în ce mai frecvente. Președintele Nicușor Dan a cerut o abordare mai serioasă a cazurilor de violență domestică, subliniind necesitatea unor măsuri concrete pentru protecția victimelor. Cu toate acestea, cuvintele trebuie să fie urmate de acțiuni decisive pentru a schimba această dinamică alarmantă.
Concluzie: o societate în criză
Violența domestică în România este o problemă complexă, care necesită o abordare multidimensională. De la educație și conștientizare, până la reforme legislative și sprijin pentru victime, fiecare aspect trebuie să fie abordat cu seriozitate. Ignorarea acestei crize nu va face decât să perpetueze un ciclu vicios de violență și suferință. Este timpul ca societatea să se trezească și să acționeze.
