O descoperire arheologică ce rescrie istoria: brățara dacică de aur
Într-un context în care patrimoniul cultural al României continuă să fie amenințat de braconajul arheologic, o nouă brățară dacică de aur, recuperată recent, a fost expusă la Muzeul Național de Istorie a României. Aceasta reprezintă cea de-a paisprezecea piesă de acest tip recuperată până acum, însă ceea ce o face cu adevărat remarcabilă este faptul că nu aparține niciunui grup cunoscut anterior. Această descoperire deschide noi perspective de cercetare asupra civilizației dacice și a tehnicilor lor de prelucrare a metalelor prețioase.
Un artefact unic, cu o poveste neobișnuită
Conform declarațiilor fostului manager al Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberlander-Târnoveanu, brățara are caracteristici stilistice și tehnice care o diferențiază de celelalte artefacte similare. Cu o greutate impresionantă de 1.286,70 grame și o lungime desfășurată de 1,81 metri, aceasta este cea mai grea brățară recuperată până în prezent. Decorată cu capete de dragon înaripat, brățara reflectă o combinație unică între stilul artistic al fierarilor și tehnicile bijutierilor antici. Aceste detalii sugerează că piesa a fost realizată la comanda regală, utilizând aur în cantități impresionante, ceea ce subliniază bogăția și influența liderilor daci din acea perioadă.
Autenticitatea și tehnologia: o dovadă a măiestriei dacice
Analizele efectuate la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” au confirmat autenticitatea brățării, demonstrând că aceasta este realizată dintr-un aliaj natural de aur, argint și cupru. Tehnica de prelucrare, identică cu cea folosită pentru alte brățări dacice, indică faptul că toate aceste artefacte provin din același atelier, probabil sub îndrumarea unui meșter de excepție. Decorarea cu palmete realizate cu un poanson specific adaugă un alt strat de complexitate, evidențiind legătura stilistică dintre această brățară și alte artefacte din tezaurul dacic.
Un simbol al continuității braconajului arheologic
Dincolo de valoarea istorică și culturală, această descoperire scoate la lumină o problemă persistentă: braconajul arheologic și traficul ilegal de artefacte. Brățara a fost recuperată în urma unei investigații complexe, care a implicat cooperarea internațională și eforturile autorităților române. Faptul că fotografia artefactului nu figura în bazele de date internaționale subliniază dificultățile întâmpinate în combaterea acestui fenomen. Totuși, recuperarea acestei piese reprezintă un succes semnificativ în lupta pentru protejarea patrimoniului național.
Un tezaur incomplet, dar promițător
Până în prezent, România a reușit să recupereze 14 dintre cele 24 de brățări dacice cunoscute, alături de alte artefacte valoroase, precum monede de tip Koson, podoabe din argint și unelte din fier. Aceste obiecte nu doar că îmbogățesc colecțiile muzeale, dar oferă și o perspectivă mai clară asupra civilizației dacice, a obiceiurilor și a tehnologiilor lor. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă eforturile autorităților vor reuși să stopeze complet activitățile ilegale care amenință acest patrimoniu unic.
Un apel la reflecție
Descoperirea și recuperarea acestei brățări dacice ridică întrebări importante despre modul în care ne raportăm la moștenirea culturală și despre responsabilitatea colectivă în protejarea acesteia. Într-o lume în care patrimoniul este adesea subminat de interese comerciale și activități ilegale, fiecare artefact recuperat reprezintă nu doar o victorie, ci și un memento al fragilității istoriei noastre comune.
