CSM și spectrul blocajului în justiție: o criză anunțată?
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a emis un avertisment sever privind riscul unui blocaj instituțional în cazul adoptării legii care elimină pensiile speciale ale magistraților. Această reacție vine în contextul unui proiect legislativ propus de liderii coaliției de guvernare, Crin Antonescu și Kelemen Hunor, care prevede creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani pentru judecători și procurori. Într-un comunicat oficial, CSM subliniază că nu a fost consultat în legătură cu acest demers, invocând lipsa unui dialog autentic și onest între autoritățile implicate.
Un precedent periculos: instabilitatea sistemului judiciar
CSM atrage atenția asupra faptului că orice modificare legislativă privind statutul magistraților trebuie să respecte standardele constituționale și să fie precedată de consultări ample. Instituția subliniază că dezbaterile anterioare pe tema pensiilor speciale au generat incertitudini majore, afectând stabilitatea resurselor umane din sistemul judiciar. În acest context, Legea nr. 282/2023, adoptată recent, a fost considerată o soluție stabilizatoare, iar reluarea discuțiilor pe această temă riscă să reactiveze tensiunile și să compromită funcționarea justiției.
PNRR și presiunea financiară: un argument suficient?
Crin Antonescu a justificat inițiativa legislativă prin necesitatea deblocării a peste 230 de milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), fonduri condiționate de reformarea pensiilor speciale. Potrivit acestuia, principiul echității impune ca magistrații să se pensioneze la aceeași vârstă ca ceilalți cetățeni, iar proiectul de lege ar urma să fie depus în Parlament cu sprijinul tuturor partidelor din coaliție. Totuși, această abordare ridică întrebări privind prioritizarea intereselor financiare în detrimentul stabilității instituționale.
Kelemen Hunor: echitate sau compromis?
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a detaliat două variante incluse în proiectul de lege: creșterea treptată a vârstei de pensionare pentru magistrații aflați deja în sistem și aplicarea imediată a noilor reguli pentru cei care intră în magistratură după adoptarea legii. Hunor a argumentat că măsura este echitabilă și constituțională, comparând stresul profesional al magistraților cu cel al altor categorii, precum profesorii sau chirurgii. Totuși, această analogie simplistă ignoră complexitatea și specificitatea activității judiciare.
Un dialog necesar, dar absent
CSM insistă asupra necesității unui dialog autentic între autoritățile publice, subliniind că lipsa de transparență în procesul legislativ accentuează incertitudinile și riscurile asociate. În absența unei consultări reale, modificările propuse riscă să submineze independența justiției, un principiu fundamental al statului de drept. În acest context, rămâne de văzut dacă inițiativa legislativă va reuși să echilibreze presiunile financiare cu cerințele constituționale și nevoile sistemului judiciar.
