Parlamentarii care lipsesc nemotivat: o sancțiune simbolică sau un pas spre responsabilitate?
Într-un gest aparent menit să sporească responsabilitatea parlamentarilor, o nouă lege prevede sancționarea absențelor nemotivate cu 5% din indemnizația lunară brută. Această măsură, promulgată recent, a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare în Parlament, dar ridică întrebări serioase despre eficiența și aplicabilitatea sa. Este această reducere financiară suficientă pentru a descuraja absenteismul sau reprezintă doar o măsură simbolică?
Un vot copleșitor, dar cu nuanțe de ipocrizie
Legea a fost adoptată cu 337 de voturi „pentru”, 10 „contra” și 51 de abțineri. Totuși, contextul votului nu este lipsit de controverse. Membrii unor partide, precum POT, au declarat grevă, refuzând să participe la ședințe, dar au semnat prezența pentru a-și asigura indemnizațiile. Această practică subminează însăși esența măsurii adoptate, punând sub semnul întrebării angajamentul real al parlamentarilor față de responsabilitate și transparență.
O sancțiune mai dură, dar suficientă?
Anterior, absențele nemotivate erau sancționate cu doar 1% din indemnizație. Creșterea la 5% poate părea semnificativă, dar este discutabil dacă această penalizare va avea un impact real asupra comportamentului parlamentarilor. Într-un context în care indemnizațiile rămân considerabile, pierderea unui procent mic din venituri ar putea fi percepută ca o simplă inconveniență, mai degrabă decât ca un stimulent pentru participare activă.
Excepțiile care confirmă regula
Legea permite totuși justificarea absențelor în anumite condiții. Parlamentarii pot solicita motivarea absențelor de către liderii de grup sau Biroul permanent, invocând situații neprevăzute, activități parlamentare externe sau concedii medicale. Aceste excepții, deși necesare, pot deschide ușa abuzurilor, mai ales în absența unor mecanisme stricte de verificare.
Un semnal de alarmă pentru integritatea politică
Adoptarea acestei legi scoate la lumină o problemă mai profundă: lipsa de responsabilitate și transparență în rândul aleșilor. Într-un sistem politic în care prezența fizică nu garantează neapărat implicarea activă, măsura poate fi percepută ca o încercare de a cosmetiza o problemă sistemică. Este suficientă o sancțiune financiară pentru a restabili încrederea publicului în instituțiile democratice?
Consecințe și implicații
Deși intenția legii este clară, implementarea sa va fi esențială pentru a determina dacă aceasta va avea un impact real. Într-un climat politic marcat de scepticism și neîncredere, orice măsură care vizează responsabilizarea aleșilor trebuie să fie însoțită de mecanisme clare de monitorizare și aplicare. Fără acestea, riscul ca legea să devină doar o altă inițiativă fără efect este considerabil.
