Un artefact uitat, transformat în tezaur național
Vasul „Cizmuliță”, un obiect unic din perioada mijlocie a epocii bronzului, a fost descoperit întâmplător și păstrat într-o vitrină pe holul unei școli din județul Buzău. Acest artefact, cu o formă neobișnuită și o semnificație magico-religioasă, a fost ignorat timp de decenii înainte de a fi recunoscut ca tezaur național. Povestea sa ridică întrebări despre modul în care valorile culturale sunt gestionate și apreciate în România.
Descoperirea întâmplătoare și neglijența inițială
În vara anului 1976, profesorul de istorie din comuna Cernătești, împreună cu o clasă de elevi, a găsit vasul într-un mal de pământ rupt, pe Valea Slănicului. În loc să fie imediat analizat și protejat, vasul a fost expus într-o vitrină pe holul școlii, alături de alte fragmente ceramice. Această practică, comună în anii ’70-’80, reflectă o lipsă de proceduri clare pentru conservarea descoperirilor arheologice în mediul rural.
Recuperarea și recunoașterea tardivă
Abia în primăvara anului 1977, un arheolog al Muzeului Județean Buzău a recuperat vasul și l-a adus în colecția muzeului. Cu toate acestea, a fost nevoie de încă 30 de ani pentru ca piesa să fie clasată oficial ca tezaur național, în 2007. Această întârziere ridică semne de întrebare cu privire la prioritățile și resursele dedicate protejării patrimoniului cultural.
Un artefact cu semnificație ritualică
Vasul „Cizmuliță” este remarcabil prin forma sa unică, asemănătoare unei cizme, și prin decorul său incizat, constând în șiruri de triunghiuri hașurate. Specialiștii consideră că piesa, confecționată manual din lut ars de calitate superioară, nu a fost utilizată în scopuri casnice. Lipsa urmelor de ardere secundară la interior sugerează că vasul era destinat exclusiv ritualurilor magico-religioase sau, posibil, ca parte a inventarului unui mormânt.
O piesă unică, dar fără context clar
Deși vasul este atribuit Culturii Monteoru, lipsa unui context arheologic clar complică interpretarea sa. Descoperirea într-un mal rupt și absența altor artefacte similare din aceeași perioadă limitează posibilitățile de a înțelege pe deplin rolul său. Această situație evidențiază importanța unei documentări riguroase și a unei conservări adecvate a descoperirilor arheologice.
Un simbol al neglijenței și al potențialului pierdut
Vasul „Cizmuliță” este acum expus în expoziția de bază a Muzeului Județean Buzău, în sectorul dedicat Epocii Bronzului. Cu toate acestea, povestea sa rămâne un exemplu grăitor al modului în care patrimoniul cultural poate fi neglijat și subestimat. Este o lecție despre necesitatea unei abordări mai riguroase și mai responsabile în gestionarea descoperirilor arheologice, pentru a preveni pierderea unor valori inestimabile.
